22 noiembrie 2013

Romania mea: Comerciantii de pe trotuar

            Este una din acele zile reci, vantul suiera prin toate vagaunile, eliberand fiori reci in madularele oamenilor grabiti, obositii. Incetinesc doar cand ajung la adapost, cum ar fi pasajul mizer de la Obor, intariile acoperite lasa doar o fractiune de vand sa-l traverseze printre oameni ce-si odihnesc pasul. Aici un batran cu chipul cald si nasul rosu canta la o mandolina batrana. Are si o carte de muzica spijinita pe o cutie de banane, ornamentata cu un buchet de florii aruncat de vreo floreasa.  Trec oameni, zgarbuliti, ingandurati, prea grabiti sa se opreasca o secunda in fata batranului care incepe sa cante mai nou cu vocea ragusita. Este gratis, defapt este un cadou pentru toti trecatori, dar nimeni nu pare sa-l observe, sa-i omagieze stradania macar printr-o privire fugara. Dar trecatori sunt familarizati prea mult cu peisajul si cu batranul muzician, incat nu devine mai important decat o groapa ocolita zilnic, din instict. Langa, o femeie vinde sosete, manusi groase si lejerie intima. Oameni trec, privesc fugar, stramba din nas si merg mai departe. Cu siguranta nu primeste doar mai multa atentie decat, cat si mai multi bani. Trecatori au mereu nevoie de sosete si prea grabiti pentru a intra in piata de alaturi. Dar niciodata nu au nevoie de acel ceva care sa le incalzeasca inimile mute. In timp ce femeia isi straga marfa, „trei perechi la cinci lei”, bataranu; isi inclina capul de fiecare data un nou trecator se scotoceste in muzunare dupa marunt, aruncandu-l in cutia murdara de margarina.
                Oborul este plin, insa, de acesti „liber profesionisti”. Aici tigani au creat o adevarata piata de totuar. Cum ai iesit din pasaj, o tigana batrana cu doua baticuri grose, stranse bine pe cap, o geaca ce pare in trendul modei si o fusta lunga viu colorata, te intampina cu aceasi replica „Hai sa-ti ghiceasca baba, un leu”. Pe vremuri cereau si mai mult, dar acum se pot rezuma si la o simpla tigare. Atunci cand dau peste un fraier, scot 4-5 cartii de tarot chinuite, restul pachetului fiind probabail la colege. Le scote in evidenta pe fiecare in timp ce repeta mecanic o poezie cu iz ghicitoresc. Te intalnesti apoi cu vanzatoarele de tigarilor de contrabanda, care uneori nu au mai mult de 12 ani, isi striga marfa „tigari, tigari, avem tigari ieftine” oricarui trecator. Uneori cand nasul lor simte o incostienta, lasa din pret pana cand i-au ultimul banut, apoi imediat ce schimbul a fost facut, mimeaza o manica falsa, strgand in soapta „garda-garda” facandu-se nevazute.  Mai tarziu inconstientul va realiza ca a cumparat cartoane in loc de tigari. A doua zi le poate intalni iar, la vanzare. Dar nu-si poate cere bani inapoi, femeile sunt potrejate de de barbatii care isi duc propia afacere. Se plimba in aceasi doi metrii patrati, cu mainile in buzunarele deja pline, opreste cate un trecator cu acelasi tip de replica „telefoane, telefoane baiatu”.
                Astfel oamenii, cumpara, se lasa inselatii sau cel putin isi interup sirul gandurilor pentru cei care seara probabil manaca mai bine. Cumpara telefoane furate pentru ca li s-a furat telefonul. Cumpara tigari mai ieftine si mult mai proaste, fara sa inteleaga ca nu aduce nimic bun propiului trai. Doar batranul din pasaj ramane neobservat, neingaduit.

Un comentariu: