9 februarie 2014

Inima orasului

Intunericul s-a lasat peste orasul treaz, lumini galbene se reflecta in zapada adunata, murdara de pe strazi. Masini de tot felul se inghesuie in intersecti, asteptand semnalul semaforului. Pe trotuare oameni amutiti, incordati refuza sa primeasca frigul, iarna in plamani toxici de oras. Fiecare are povestea sa, iar ceilalti sunt doar papusile naturi ce trebuie calcate in picioare sau de care sunt calcati in picioare. La ce se rezuma zilele ce trec, ce inseamna cele ce vor urma?
Ma asez pe o banca, in inima orasului a carui putreziciune este in parte acoperita de  zapada alba. Imi apind o tigare, ultima dintr-un pachet storcit si deja aruncat. Frigul imi sfasaie delicat obraji rosi, vantul calm trece neanuntat prin hainele groase. Ce priveliste, ce noapte.
Nici o inima de-a lor nu este mai calda decat cea a orasului. Fiecare lupta pentru supravietuire, cu nimic deosebit fata de animale. Merg la munca, urmarindu-si doar ce cade in buzunar. Au prieteni, dar isi urmaresc interesele egoiste. Iubesc, doar pentru as alunga singuratatea, pentru a parea normali.
Societatea lor este  bolnava, falsa. Atat de usor de manipulat, de tinut in lesa. Unii se cred liberi si puternici, nu au lesa. Aceasta   se afla la stapan, pregatita sa le izbeasca botul la primul pas nepermis. Sufletul le este golit si umplut cu alternative efemere, identitatea le este sedata. Sunt viermi demn de calcat in picioare, prea trasfigurati pentru a putea schimba acest statut etern.
Masini, haine, acesori, case alese dupa valoare si apoi dupa plac. Oameni din jur alesi dupa legile falsitati, dupa parerea celorlalti. Luptand mereu pentru un ambalaj cat mai satisfacator, uitand de mucegaiul din interior, intretinut prin alcool, droguri, dulciuri, false impresi.
Ignor si ignor, pana cand am epuizat orice urma de rezistenta. Ma transform, incet, in acelasi vierme, mai gras, mai vizibil, mai placut de storcit. Satul de ambalajul meu, epuizat de identitate, plictisit de oameni ce merg pe strada trasi de sfori bine strase in mainile altor papusi mai binecuvantate.

Nu-mi gasesc aripile si nici sabia, cum as putea merge inainte?

2 februarie 2014

Cele 9 "Fericiri"

                Fericiti cei slabi cu mintea ca ei isi vor simti ca traiesc.

                Fericiti cei ce au primit totul, pentru ca ei nu vor avea pentru ce lupta.

                Fericiti cei ce isi pot vinde sufletul, pentru ca ei vor avea senzatia ca devin mai buni.

                Fericiti cei reci, pentru ca ei nu vor cersi caldura.

                Fericiti cei cu avere, ca aceea vor avea cele mai multe usii deschise.

                Fericiti cei falsi, ca a lor le este destinata aceasta lume.

                Fericiti cei cu functii, ca acestia nu se vor regasi in masele discriminate.

                Fericiti cei cu scopuri simple, pentru ca ei nu vor cunoaste aceasta lume.


                Fericiti cei ce au uitat a fi oameni, ei vor strange bogatiile acestei lumi.