10 decembrie 2012

Romantismul


Una dintre cele mai dubioase discuti purtata, din neferice de catre mine,  a fost despre romanism. Unde omponentul, lipsit de fel de finete, creier si efectiv de romantism teatral. Si ce sa credeti, lipsa de creier isi face treaba, inducand iluzia ca romantismul inseamna cadouri si replici diabetice, si mai ales flerul cu efect paralizant.
Da, da, este prea vizibil, ca flerul, limba dezlegata si banu, care ofera stabilitate, dar mai ales cadouri este fat frumos in BMW mare, extracompatibil. Dar oare cat, din gesturivin din afectiune si cat din mandrie si teatru? Si interesant este ca atunci apare iubirea, romantismul capata alte forme, iar flerul si vorbele dulci devin doar parte a unui tot perfect.
Romantism, nu inseamna sa mai dai un mesaj ca nai ce face cu creditul, romantism inseamna atunci cand un lucru banal si comun iti aduce aminte de ea, de o intamplarea cu ea si sa te uiti dupa telefon. Pentru ca atunci o vrei in fata ta, vrei sa poti vorbi cu ea, ca sa realizezi inca o data ca este reala si a ta.
Nu trebuie sa fi poet si sa jonglezi cuvintele ca sa spui prima chestie necalculata care iti trece prin minte. Poate ca nu este profund, dar este simplu si sincer, asa cum este si iubirea pe care i-o porti.
Nici felul de comportament, gen "cu manusi", nu este nevoie. Pentru a o tine de mijloc  precum o floare. Suficient de tare incat sa o simti langa tine, insa fara a o rani. Sau ca sa o iei in brate pe la spate si sa-i furi un sarut scurt. Si in nici un caz, sa o ti de mama de fiecare data cu putinta.
Flerul, bani si romantismul teatral nu definesc pentru nimeni romantismul. Sunt doar ambalajul colorat al unui produs despre care oricum nu stii nimic, inafara de eticheta. Si cum legea naturi spune ca cel mai prezentabil se presupune a fi si cel mai veritabil, se i-au decizie clasice si omiprezente. Romantismul este prezent dincolo de ambalaji, dincolo de ratiune si dincolo de resentimente. Se afla acolo unde exista "iubesc" si "sunt iubit". Si apare doar, si doar pentru a trasmite sentimentele. In "iubesc dar nu sunt iubit", nu cred complet. Iubirea este o sabie cu doua taisuri, dar daca doar una taie... nu este complet.
Pentru ca toate acestea sa se intample. Trebuie sa "sa cunosti si sa fi cunoscut","sa intelegi si sa fii inteles". Altefel, vor aparea ca un mesaj codificat si prost tradus.
Stiu ca sunt un pic  drastic, si foarte greu ajunge, ca lucrurile sa mearga astfel. Insa aceasta este parerea mea, si cum romantismul este un subiect tabu. nu exista crtici si mod gresit de a vedea lucrurile.
Pentru vechiul meu prieten, noroc si curajul de a face intotdeauna primul lucru care ii trece prin minte. Nu conteaza cine esti, cand esti TU.

3 comentarii:

  1. ai foarte mare dreptate.se pare ca romantismul e analog cu tunarea pe care se pune pret acum.o iubesti daca-i platesti silicoanele,daca o plimbi cu masina de fite etc.daca s-ar putea silicona si creierul sau inima am benefecia poate de alte valori.Madalin,faptul ca vezi lucrurile corect iti da si dreptul de a alege corect.cu suferinta de rigoare.iau concediu saptamana viitoare si stam mai mult la povesti,netunate.

    RăspundețiȘtergere
  2. Putin si eu pierduta in timp...asa cum ai scris in articolul anterior, pierduta in zilele monotone...ma bucur sa descopar ca ai mai scris, mai ales articoul asta m-a surprins, placut. nu e stilul tau de pana acum, dar e interesant....si mai interesant schimbarile pe ici pe colo mici, da vizibile, te semnezi cu numele tau, chiar ti-ai pus si poza....plin de surprize placute. Felicitari!!!!

    RăspundețiȘtergere
  3. as completa cu ceva....
    ”În toate limbile lumii există o aceeaşi zicală: ce nu văd ochii, inima simte. Ei bine, eu afirm că nimic nu este mai fals; cu cât sunt mai departe de sentimentele pe care încercăm să le înăbuşim şi să le dăm uitării, cu atât sunt mai aproape de inimă.
    Dacă suntem în exil, vrem să păstrăm cea mai neînsemnată amintire despre rădăcinile noastre, dacă suntem departe de persoana iubită, fiecare persoană de pe stradă ne trezeşte amintirea ei.”
    Paulo Coelho in Unsprezece minute

    RăspundețiȘtergere