Decizi proaste duce la decizi si mai
proaste. Atunci cand am inceput sa respir praful de pe jos, nu m-am mai putut
ridica am realizat greselile iremediabile, am simtit cum steaua se stinge,
pierzandu-se in negura cerului. Uneori privirea mi se incesoseaza, mainile
tremura iar picioarele se inmuaie timp in care amintiri isi arata fata ascunsa,
dure adevaruri. Nu le-as putea face fata, le ingrop adanc, legate cu lanturi
cat mai grose, dar se sparg de fiecare data. Am nascut un demon mai puternic
decat creatorul sau.
Pe
suprafata curata a oglinzi se reflecta parul lung, rascolit ce continua cu
barba crescuta mult si confuza, dar privirea de acolo nu este a mea, rece si
adanca de parca ar vedea dincolo de carne. Desi stiu ca probabil este a mea,
licaria de ura ma sperie, nu o pot priviri in ochi. Nu vreau, nu mai vreau sa o
ascult, sa stiu cine este.
Am
pus acel pariu cu viata, am crezut ca pot depasi actuala conditie. Calcule cu
rezultat pozitiv, sanse existente, devotament loial, abitie sincera, toate au
fost inutile. Zi dupa zi, traind cu ideea ca intr-o zi voi reusi, inghitind
tacut fiecare zi. Insa timpul a imputinat oameni de langa mine, a micsorat
sansele, alte calcule gresite. Eu cu mine impotriva a oamenilor, legilor, a
sorti, esuind impreuna. Singuratatea mi-a incesosat mintea, m-am pierdut pe un
drum imposibil de inaintat.
In
aceea seara a pastelui, Biserica era neincapatoare incat mi-am gasit loc doar
in fata usi precum un nebotezat din vechime, incarcat cu mancare expirata. Din
prea mari mila si superioritate a unui om avid, stapanul din vremuri. Alaturi
de mine, isi gasise loc un barbat al carui nume nu l-am stiut niciodata, dar
l-am privit duminici la rand cum albeste, cum i se ponosesc acelasi haine. Pe
atunci tine intr-un carucior un copilas de cativa anisori nascut bolnav. Pare
ca asculta vorbele reci ale preotului, dar privirile fugare surprind grupul de
tineri plin de veselie, din inauntru. Ii cunosc in parte, am primit dovada de
credinta a mirului in acelasi timp. Fara griji, veseli, imbracati cu valoarea
cateva salari ale mele. Nu m-au acceptat niciodata, nici nu m-ar fi privit.
Oare cel ce vorbeste sec la microfon, ar putea da vreun raspuns al diferentelor
de sansa in viata?
Faptul
ca nu toti oameni te accepta nu va fi niciodata o problema. Insa atunci cand
oameni ce par sa te placa, dispar de la sine unul dupa altu. M-am trezit intr-o
zi ca am nevoie langa mine de o persoana, sa pot vorbi, sa fiu ascultat,
inteles, ca apoi sa realizez ca nu mai exista nimeni. A fost ceva de moment,
iar increderea tradata. In aceea clipa devi nevoit sa faci fata singur, iar
lucruile nu mai au intelesul corect, decadere deplina. Calcule refacute, mers
inainte...
Intr-o
clipa, o mie de voci isi spun cuvantul. Semnul unui...
In
lupta cu propia conditie, nu poti reusi singur, niciodata sa crezi ca o poti
face!
Alaturi de mine, isi gasise loc un barbat al carui nume nu l-am stiut niciodata, dar l-am privit duminici la rand cum albeste, cum i se ponosesc acelasi haine. Pe atunci tine intr-un carucior un copilas de cativa anisori nascut bolnav. Pare ca asculta vorbele reci ale preotului, dar privirile fugare surprind grupul de tineri plin de veselie, din inauntru. Ii cunosc in parte, am primit dovada de credinta a mirului in acelasi timp. Fara griji, veseli, imbracati cu valoarea cateva salari ale mele. Nu m-au acceptat niciodata, nici nu m-ar fi privit. Oare cel ce vorbeste sec la microfon, ar putea da vreun raspuns al diferentelor de sansa in viata?-m-a terminat reflexia ta.de ce?pentru ca reproduce realitatea.am trait si traiesc aceleasi chestii.la anii mei uneori mi se par vesnicii.ma uit in ceilalti si vad doar limitare si goliciune interioara.slujba de paste in care oamenii se manifesta ca la un party egoist.popime ce deraiaza de la valori si esente.in sine,cu toate ca e foarte greu cred in faptul ca esti un ales si ca darurile pentru tine si inima ta sant pe masura.mai devreme sau mai tarziu.dar merita.nu ti-ar fi placut niciodata sa fi un cretin scrobit si constipat.iar oamenii care te iubesc pentru tot ceea ce esti sant mereu afectiv si intelectual alaturi de tine.chiar de uneori e tacere.de multe ori tacerea vorbeste cat o mie de cuvinte.pupez maxim inima si intelectul tau,copil frumos
RăspundețiȘtergere