29 decembrie 2013

Iela, o iubire ideala ( partea II )


            Nici cea de-a doua chemate nu rezona in mintea tulbure ce-si pierdu stabilitatea logica. Imagini alterate de frica luau fiinta, numarand posibilitati mai imposibile decat imposibilul ce se petrece in jur. Negare si fuga, se oprii intr-un final la o concluzie, sperand, ca atunci cand se va simti in siguranta ar putea intelege sau uita. Renunta a mai privi, intorcandu-se in maini cu fata spre pamant si derapand de cateva ori cu varful pantofilor scumpi, ridicandu-se astfel intr-un sprint demn de un atlet. Nu privi in urma, nici inainte, ci doar la nivelul solului evitand astfel copaci crescuti aleatoriu.
            Gandurile se rezumau la o singura idee „alearga”, de altfel simtea urmarirea ochilor unui pradator insetat si mai puternic. Dar adevaratul atacator aparu fara stire acolo unde nu se astepta. Se izbi puternic de ceva moale si paros,  ricosind ca o cazatura de la un mentru pe spate incat pentru o secunda nu mai realiza unde este susul si josul. Odata redobandita aceasta abilitate, deschise incet ochii. Racni, in doua piciore, un urs brun ce il privea fix in ochii, dominandu-l. Se pregatea, nepunticios, sa-si i-a adio de la viata, in secunda cand animalul lasa sa cada in patru labe indepartandu-se. Doar atunci isi simti sangele fierband in obraj, traspiratia rece si mirosul dulceag al acesteia care iesea prin deschizatura camasi. Se mai simtea si epuizat, alegand sa ramana acolo o perioada pana ce reusea sa se linisteasca. Pe langa nas, o frunza plutea jucausi, lovinduse de celelalte. Adormi...
            In somnul adanc, inca vedea padurea, ceata cereasca si frunzele care dansau incat negarea minti aducea ultimile trairi in fascinatia unui vis colorat. Simti, pe fata, atingeri usoare, degete fine se plimbau delicat in jurul conturuilor fetei. Se vedea in urma cu multe luni, dimineata in patul sau urioasi, trezit de iubita pe care nu o mai mare. Sperand ca tot ce s-a intamplat de atunci, a fost doar un cosmar pierdut, deschise ochii. O femeie tanara era asezata langa el, magaindu-i fata racita. Ochii de un albastru adanc, oferau o privire calda, inteligenta. Buzele, nu prea subtiri, erau arcuite intr-un zambet placut. Forma fetei dezvaluiau varsta tanara, iar hainele erau pe cat de normale, in acest loc, pe atat de stilate. Conturul corpului, pe cat isi putea da seama, erau identice cu umbra din ceata, uimit fiind atunci cand aceasta vorbi:
            Unde ai vrut sa fugi? Hai, vino! Nu vei regata, oferindu-i mana spre al ajuta sa se ridice.
            O privi complexat, fara a intelege, fara a putea raspunde. Era doar de un calm terifiant ce anunta o nebunie subtila.
            Ceea ce cauti, vei gasi venind cu mine.
            Raspun-se doar cu o incruntare, a fetei, intrebatoare. Cine era aceasta femeie de stie ce cauta, cand nici el nu stie cu exacititate. Dar nu apuca sa deschisa gura, spre a lega cateva cuvinte dintr-o mare confuza de idei ciobite, ca atunci cand femeie il prinse de mana, simtindu-i delicatetea, se inmuie definitiv. Cea de-a treia chemare ii castigase, in defenitiv, nu increderea ci infrangerea puteri de decizie, devenit doar o papusa vie.
            Staina ce-i devenise stapana, urca deja pe munte precum o crapioara, cunoscand drumul prin sutele de trunchiuri ce i se pareau identici, iar ceata nu lasa vreun alt mod de orientare. Pe masura ce urcau pe panta din ce in ce mai abrupta, ramanea in urma, simtind cum picioarele obosite nu mai fac fata, atunci se intorcea spre el, zambind si incuranjandu-l cu privirea. Padurea de stejari ramasese in urma, brazii grosi strapungeau ceata care isi pastra inaltimea fata de sol.
            Rasufla usurat, masandu-si picioarele epuizate cand ajunsera pe un micut platou. Aici nu mai era aceasi lumina alba si nici ceata, nici frunze plutitoare. O oaza a normalitati intr-un infern mistic. Sus pe cer, miloane de stele mai vizibile, pentru el, ca niciodata. O luna imensa plutea deasupra, imprastiid lumina unei nopti de vara. Respiratia isi relua cursul normal, cand auzi duzini de voci, discutand se pare pe diferite subiecte, de la moda pana la economie. Rasufla usurat,  vazandu-se printe oameni.
            Platoul se afla undeva, pe la jumatatea muntelui, formata din stanca tare, incat in mijloc nu crescusera niciun brad, spatiul fiind delimitat astfel de pietre aduse de mana omului, formand un cerc perfect cu cinci stalpuri scunzi la egala distanta intre ele. In centru, un urias foc de tabara incepea sa arda. Un barbat carunt si barba lunga, ajutat de o creanga curatata, avea grija ca focul sa arda corect. In jur, pe putin, 30 de persoane discutau unii cu altii, parand a-si omora timpul in asteptarea a unui lucru nestiut de pictor.
            Ajugand printre ei, se intreba ce cauta acesti oameni aici, cine sunt. Trecand printre ei vazu un tanar ciufulit si neingrijit in hainele sale ieftine si decolorate de prea multe spalari, dupa un om gras cu ultimul Rolex editie limitata aparut. Analizandu-i, o pierdu din ochii pe tanara, simtindu-se din nou pierdut, de asta data printre oameni. Ramase acolo, in picioare, asteptad sa se intample ceva, simtindu-se iar copilul de 16 ani incapabil sa socializeze, multuminduse doar ascultandu-i si privindu-i pe ceilalti.
            Cum iti mai merg experimentele? Interveni omul gras in discutia tanarului cu femeia palida de alaturi.
            Rezultatele vor veni curand, verific mai intai mai multe aspecte, aspunse tanarul dintr-o data insufletit, scarpinandusi ceafa incalcita.
—Asta daca nu-si va epuiza toata averea, chicoti femeie palida.
—Macar asta sa fie problema, dezaproba barbatul gras.
Acesta paru ca mai vrea sa spuna ceva, insa toti cei prezenti isi interupsera discutiile. Se facu liniste. Se mai auzea decat vantul suierand, amintindu-i pictorului ca este subtire imbracat. Focul se inalta pana sus pe cer, imprastiid valuri de caldura si lumina. Se oprii in fata, o femeie cu parul alb, imbracata intr-un voal alb, luminos, ridica in mana drepta o sticla de vin deja desfacuta, punand:
—Fie ca in aceasta seara sa va gasiti ispiratia si raspunsurile de care aveti nevoie. Bucurati-va, dragi mei, de aceasta noapte si primiti puterea divina a creatorului.
Lasa sticla la gura, luind o gura dintr-un vin rosu ce nu  parea pea scump, apoi pasa sticla celei mai apropiate persoana, repetand si aceasta ritualul, pasandu-se astfel, sticla, de la o persoana la alta. Cand aceasta se termina, fu inlocuita rapid cu o alta si tot asa. Pana ca sa-i vina si lui randul, barbatul gras il prinse de umar si ii sopti la ureche:
—Este prima data nu?, lasandu-i timp cat sa dea din cap aprobator. Vino cu mine, centrul trebuie lasat femeilor.
Abia atunci observa ca barbati se strangeau la marginea cercului, asezandu-se pe jos. Era condus de aceasi teama traita in padure, cand omul gras il condusese in fara cercului de pietre si il invita sa se aseze langa el. Simti stanca rece, cand isi gasi un loc, sigur avea sa raceasca. Chiar atunci o mana din neant ii intinse o sticla de vin ieftin, omul gras ii facu semn cu mana sa bea, primind-o apoi, multumid cu o plecaciune simpla a capului, cand termina de baut. Sangele pictorului se incalzi rapid sub influenta alcolului, relaxandu-si privirea asupra femeilor care formau un al doilea cerc, in picioare, privind spre flacari.

Raspunsuri nu veneau, intrebarile nu se mai puneau. O stare latenta in care mintea linistita alerga de la un subiect la altul, neprotestand. Primea sticla, o ducea la gura, apoi o ofera mai departe. Niciodata nu era aceasi sticla, se goleau, trecand pe la toti, apoi inlocuita cu o alta, aleasa aleatoriu. Acelasi lucru il faceau si femeile, desi se roteau acum, in jurul focului ce pulsa puternic.

va urma...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu