Nici cea de-a doua
chemate nu rezona in mintea tulbure ce-si pierdu stabilitatea logica. Imagini
alterate de frica luau fiinta, numarand posibilitati mai imposibile decat
imposibilul ce se petrece in jur. Negare si fuga, se oprii intr-un final la o
concluzie, sperand, ca atunci cand se va simti in siguranta ar putea intelege
sau uita. Renunta a mai privi, intorcandu-se in maini cu fata spre pamant si
derapand de cateva ori cu varful pantofilor scumpi, ridicandu-se astfel intr-un
sprint demn de un atlet. Nu privi in urma, nici inainte, ci doar la nivelul
solului evitand astfel copaci crescuti aleatoriu.
Gandurile se rezumau la
o singura idee „alearga”, de altfel simtea urmarirea ochilor unui pradator
insetat si mai puternic. Dar adevaratul atacator aparu fara stire acolo unde nu
se astepta. Se izbi puternic de ceva moale si paros, ricosind ca o cazatura de la un mentru pe
spate incat pentru o secunda nu mai realiza unde este susul si josul. Odata redobandita
aceasta abilitate, deschise incet ochii. Racni, in doua piciore, un urs brun ce
il privea fix in ochii, dominandu-l. Se pregatea, nepunticios, sa-si i-a adio
de la viata, in secunda cand animalul lasa sa cada in patru labe
indepartandu-se. Doar atunci isi simti sangele fierband in obraj, traspiratia
rece si mirosul dulceag al acesteia care iesea prin deschizatura camasi. Se mai
simtea si epuizat, alegand sa ramana acolo o perioada pana ce reusea sa se
linisteasca. Pe langa nas, o frunza plutea jucausi, lovinduse de celelalte.
Adormi...
In somnul adanc, inca
vedea padurea, ceata cereasca si frunzele care dansau incat negarea minti
aducea ultimile trairi in fascinatia unui vis colorat. Simti, pe fata, atingeri
usoare, degete fine se plimbau delicat in jurul conturuilor fetei. Se vedea in
urma cu multe luni, dimineata in patul sau urioasi, trezit de iubita pe care nu
o mai mare. Sperand ca tot ce s-a intamplat de atunci, a fost doar un cosmar
pierdut, deschise ochii. O femeie tanara era asezata langa el, magaindu-i fata
racita. Ochii de un albastru adanc, oferau o privire calda, inteligenta. Buzele,
nu prea subtiri, erau arcuite intr-un zambet placut. Forma fetei dezvaluiau
varsta tanara, iar hainele erau pe cat de normale, in acest loc, pe atat de
stilate. Conturul corpului, pe cat isi putea da seama, erau identice cu umbra
din ceata, uimit fiind atunci cand aceasta vorbi:
—Unde ai vrut sa fugi? Hai, vino! Nu vei regata, oferindu-i
mana spre al ajuta sa se ridice.
O privi complexat, fara
a intelege, fara a putea raspunde. Era doar de un calm terifiant ce anunta o
nebunie subtila.
—Ceea ce cauti, vei gasi venind cu mine.
Raspun-se doar cu o
incruntare, a fetei, intrebatoare. Cine era aceasta femeie de stie ce cauta,
cand nici el nu stie cu exacititate. Dar nu apuca sa deschisa gura, spre a lega
cateva cuvinte dintr-o mare confuza de idei ciobite, ca atunci cand femeie il
prinse de mana, simtindu-i delicatetea, se inmuie definitiv. Cea de-a treia
chemare ii castigase, in defenitiv, nu increderea ci infrangerea puteri de
decizie, devenit doar o papusa vie.
Staina ce-i devenise
stapana, urca deja pe munte precum o crapioara, cunoscand drumul prin sutele de
trunchiuri ce i se pareau identici, iar ceata nu lasa vreun alt mod de
orientare. Pe masura ce urcau pe panta din ce in ce mai abrupta, ramanea in
urma, simtind cum picioarele obosite nu mai fac fata, atunci se intorcea spre
el, zambind si incuranjandu-l cu privirea. Padurea de stejari ramasese in urma,
brazii grosi strapungeau ceata care isi pastra inaltimea fata de sol.
Rasufla usurat,
masandu-si picioarele epuizate cand ajunsera pe un micut platou. Aici nu mai
era aceasi lumina alba si nici ceata, nici frunze plutitoare. O oaza a
normalitati intr-un infern mistic. Sus pe cer, miloane de stele mai vizibile,
pentru el, ca niciodata. O luna imensa plutea deasupra, imprastiid lumina unei
nopti de vara. Respiratia isi relua cursul normal, cand auzi duzini de voci,
discutand se pare pe diferite subiecte, de la moda pana la economie. Rasufla usurat, vazandu-se printe oameni.
Platoul se afla undeva,
pe la jumatatea muntelui, formata din stanca tare, incat in mijloc nu
crescusera niciun brad, spatiul fiind delimitat astfel de pietre aduse de mana
omului, formand un cerc perfect cu cinci stalpuri scunzi la egala distanta
intre ele. In centru, un urias foc de tabara incepea sa arda. Un barbat carunt
si barba lunga, ajutat de o creanga curatata, avea grija ca focul sa arda
corect. In jur, pe putin, 30 de persoane discutau unii cu altii, parand a-si
omora timpul in asteptarea a unui lucru nestiut de pictor.
Ajugand printre ei, se
intreba ce cauta acesti oameni aici, cine sunt. Trecand printre ei vazu un
tanar ciufulit si neingrijit in hainele sale ieftine si decolorate de prea
multe spalari, dupa un om gras cu ultimul Rolex editie limitata aparut.
Analizandu-i, o pierdu din ochii pe tanara, simtindu-se din nou pierdut, de
asta data printre oameni. Ramase acolo, in picioare, asteptad sa se intample
ceva, simtindu-se iar copilul de 16 ani incapabil sa socializeze, multuminduse
doar ascultandu-i si privindu-i pe ceilalti.
—Cum iti mai merg experimentele? Interveni omul gras in
discutia tanarului cu femeia palida de alaturi.
—Rezultatele vor veni curand, verific mai intai mai multe
aspecte, aspunse tanarul dintr-o data insufletit, scarpinandusi ceafa
incalcita.
—Asta daca nu-si va epuiza toata averea,
chicoti femeie palida.
—Macar asta sa fie problema, dezaproba
barbatul gras.
Acesta paru ca mai vrea sa spuna ceva, insa
toti cei prezenti isi interupsera discutiile. Se facu liniste. Se mai auzea
decat vantul suierand, amintindu-i pictorului ca este subtire imbracat. Focul
se inalta pana sus pe cer, imprastiid valuri de caldura si lumina. Se oprii in
fata, o femeie cu parul alb, imbracata intr-un voal alb, luminos, ridica in
mana drepta o sticla de vin deja desfacuta, punand:
—Fie ca in aceasta seara sa va gasiti
ispiratia si raspunsurile de care aveti nevoie. Bucurati-va, dragi mei, de
aceasta noapte si primiti puterea divina a creatorului.
Lasa sticla la gura, luind o gura dintr-un vin
rosu ce nu parea pea scump, apoi pasa
sticla celei mai apropiate persoana, repetand si aceasta ritualul, pasandu-se
astfel, sticla, de la o persoana la alta. Cand aceasta se termina, fu inlocuita
rapid cu o alta si tot asa. Pana ca sa-i vina si lui randul, barbatul gras il
prinse de umar si ii sopti la ureche:
—Este prima data nu?, lasandu-i timp cat sa
dea din cap aprobator. Vino cu mine, centrul trebuie lasat femeilor.
Abia atunci observa ca barbati se strangeau la
marginea cercului, asezandu-se pe jos. Era condus de aceasi teama traita in
padure, cand omul gras il condusese in fara cercului de pietre si il invita sa
se aseze langa el. Simti stanca rece, cand isi gasi un loc, sigur avea sa
raceasca. Chiar atunci o mana din neant ii intinse o sticla de vin ieftin, omul
gras ii facu semn cu mana sa bea, primind-o apoi, multumid cu o plecaciune simpla
a capului, cand termina de baut. Sangele pictorului se incalzi rapid sub
influenta alcolului, relaxandu-si privirea asupra femeilor care formau un al
doilea cerc, in picioare, privind spre flacari.
Raspunsuri nu veneau, intrebarile nu se mai
puneau. O stare latenta in care mintea linistita alerga de la un subiect la
altul, neprotestand. Primea sticla, o ducea la gura, apoi o ofera mai departe.
Niciodata nu era aceasi sticla, se goleau, trecand pe la toti, apoi inlocuita
cu o alta, aleasa aleatoriu. Acelasi lucru il faceau si femeile, desi se roteau
acum, in jurul focului ce pulsa puternic.
va urma...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu