31 octombrie 2010

In lupta cu demonii!


Primii pași nu i-am făcut de curând, ci prin multe ore pierdute în fața unei pagini albe. Prin sentimente, gânduri, vise transpuse în rânduri. Prin dedicare fără regrete. Luptând cu demoni ce se opuneau, neacceptând niciodată o înfrângere în fața lor, fără a cere o revanșă. Visul de a scrie este o potecă pe care calc, la început cu teamă și reținere, iar acum cu nevoia de a fi mai bun. Ce mă așteaptă la capăt, nu știu, deși deseori mă întreb. Când visez, văd capătul, zâmbind și sperând că într-o zi să-l pot atinge. Simțind aceeași neliniște măcinătoare care mă sugrumă încet. Este precum un izvor de energie ce alimentează dorința sufocantă de-ajunge la capăt, visele devenind astfel realitate. Luptând de multe ori contra acestor sentimente, încercând să le ignor, însă prea tărziu am sezizat că sunt parte din mine, nefăcând altceva decât a aduce un război inutil cu mine. Nu există un învingător, doar pierzători. Ratând cel mai important lucru, lipsit astfel de fericire reală și împlinire. Războiul va înceta, credeți-ma! Pentru că acum știu, acum înțeleg și de aceea voi face ceea ce trebuie. Lovesc biroul cu ambii pumni, crezând în drumul meu, în sacrificiile ce trebuiesc făcute, în lupta ce urmează a fi câștigată. Crezând în puterea de a deveni erou. Îmi simt mâinile cum dor, știind că tot ce cred, ce am invățat este real, iar acum nu mă tem în a fi nebunul visului meu.
***Acesta este inceputul unui eseu, pentru participarea la concursul "Astazi cititor, maine scriitor" organizat de catre editura Herald

6 comentarii:

  1. succes, sunt sigura ca vei primi o veste buna...

    RăspundețiȘtergere
  2. Frumos inceput. Poate putin condensat. Felicitari.

    RăspundețiȘtergere
  3. Pesimism... Imi place mult cum scrii! CE esti fara inocenta?! Esti un adolescent aproape maturizat , un matur (in gandire) cenusiu si incercat de multe. Stiu de ce te simti asa. Sincer eu plang dupa periaoad cand eram mai mica , sa nu ma fi schimbat atat , sa nu adun atatea suferinte in fiinta mea , dar asta e ,realizez ca acum nu mai am ce face... Asta e ... Tist/ Imi place cum scrii si vad in tine ceva diferit . Esti sensibil si sentimental , se vede clar ca esti altfel.

    RăspundețiȘtergere
  4. sunt un psimist inascut, nu este loc de discutii :))
    daca sunt diferit? da... ma simt diferit si chiar straint in jurul unor grupuri in care m ainvart zilnic, ma simt diferit si atunci cand observ ca tind sa iau astfel de deciziz (uneori ducanduma la ipoteza ca sunt doar fraier :)))
    insa intr-un fel ai dreptate, sunt de mult convins ca adevarul eu este undeva in interior si greu de descoperit (chiar si pentru mine), trist este ca putini oameni au avut ochii deschisi, putini nu sau prefacut ca citesc, putini siau dorit sa ma descopere. iar aceeia care au facuto, au fost majoritatea oamenii care mau cunoscut de dupa randuri

    RăspundețiȘtergere