Pentru ea

Se spune ca dupa fiecare furtuna, un soare rasare. Iar razele lui are sa ne incalzeasca inimile, are sa ne aduca zambetul si puterea de a trai si a lupta cu ambele maini pentru steaua noastra. Dupa o furtuna poate veni noaptea. Unde vom vedea atatea stele pe cer, atatia oameni impliniti, iar steaua noastra inca nu straluceste. Mai avem pana la acel moment. Dar daca ne vom dori cu adevarat, noaptea se va incheia.Vom fi martori celui mai frumos rasarit, acela al inimii noastre. „Am reusit”, „S-a incheiat”. Vom fi si ne vom simti ca niste invingatori. Ne vom bucura de razele soarelui nostru. Vom zambi. Vom dansa! Vom multumi! Vom scrie si vom canta. Aceasta este povestea mea, este povestea ta si fiecaruia dintre noi! Si este atat de o,portant sa mentinem soarele, sa nu-l ascundem sub nori. Sa nu-l uitam. Povestea unui invingator care a uitat sa... Era o zi insorita de toamna, chiar daca calendarul nu era de aceeas parere. Urma sa se stranga cu prieteni lui. Era fericit, purta mandru semnele victoriei si asta nu de putin timp. Ca un invingator nu uitase de cei din jur. Din ultima furtuna invatase sa isi masoare tot ceea ce daruia si asta il facea fericit. Mandru de fiecare zi care se scurgea si realiza ceva. Aceea zi de toamna. Afla de la un amic, ca pe drum se va mai alatura cineva. Vestea la surprins si i s-a parut frumos sa se intalneasca cu persoane noi. Era jos, intr-un pasaj impreuna cu amicul lui, cand aceea persoana cobora scarile rulante. Cand a privit-o s-a cutremurat. Inima a inceput sa-i bata in piept. O senzatie atat de cunoscuta ii umple inima. Insa inima s-a limitat la doua cuvinte „A coborat un inger”.Nu stia ce se intampla si nici nu a dat atentie. Apoi toate lucrurile s-au aranjat de la sine si au ajuns impreuna, au format un „noi” dintr-un „el” si o „ea”. Atunci el s-a simtit cu adevarat implinit. Avea o persoanalanga el, conta pentru o persoana, avea senzatia asta cu toate ca ea i-a spus ca inca nu tine la el. Nu l-a demoralizat acest lucru. Iubiea si era un invingator si stia ca ea este rezultatul bunatatii lui, a faptelor sale. Prin faptul ca i-a adus-o in cale. Ea ia gresit, o greseala pe care a inteles-o usor. Era invingatorul care vedea clar. Ei ii parea rau,iar asta a ajutat enorm, rana s-a vindact rapid. A certat-o, chiar daca nu vroia s-o faca, insa stia ca este nevoie de asta. Dac totul a fost frumos apoi. Nu a condamnat-o pentru greseala. La o luna i-a daruit un trandafir rosu, se gandea de cateva zile la asta. La ce sa spuna, sa-si aleaga cele mai potrivite cuvinte, ca apoi sa reuseasca si in momentul in care ea a luat trandafirul nu a mai spus nimic. S-a cait pentrua sta, dar era fericit, o avea alaturi. Intelesese ca inca are multe retineri atat de puternice incat simpla vointa nu era necesara. A reusit odata sa-si exprime aproape asa cum vroia iubirea prin intermediul unei povestioare. S-a chinuit pentru ea, a scris si apoi a sters. Insa somnul l-a facut sa-si asculte mai bine inima si sa scrie din suflet, cum probabil o face si acum. Au fost si momente in care s-a cait mult pentru retinerea lui. Momente in care a fost vrajit de frumusetea si farmecul feminin. Au fost momente si momente. Se simtea foarte bine legat de ea, isi dorea din ce ince mai mult sa o vada, dar se temea sa nu devina posesiv. Sa nu o tina in loc de la destinul sau. Vroia sa o sustina. Intr-o zi de primavara, insorita... calendarul nu ar fi nici de data asta de acord cu mine. Intre imbratisari si sarutari, s-a intamplat sa intre aproape in transa, a uitat de tot, parc, banca, viata, drumul sau. Isi dorise enorm sa traiasca asa ceva. Se intampla si nu putea crede, incerva din tot adinsul sa revina cu picioarele pe pamant. La un moment dat ea i-a arata casca, stia ca trebuie sa o ia si sa o puna in ureche, dar pur si simplu nu-i venea sa crada ca a atinge una stfel de nivel. Renuntase odata sa creada, dupa ce in trecut incercase fara reusita. S-a cait armanic pentru asta. Si l-a pus pe ganduri. Asta avea sa fie apogeul relatiei. Dupa o perioada, deja aveau mai mult de trei luni. El intra intr-o perioada proasta. II vorbeste rece si o raneste. Aproape ca erau sa se desparta. Dar reusesc sa se impace. Insa nu mai revine la normal. Dar nici el nu-si revine mai revine din starea initiala, ins areuseste sa o ascunda fata de toti, mai ales fata de ea pentru a nu o rani. Ajunge dintr-un invingator intr-un invins, si asta nu pentru ca ar exista zei care joaca cu zarurile, ci pentru ca a renuntat sa lupte, a devenit slab. A renuntat lal lupta inca din timpul in care era un ivingator. Trecerea timpului la facut las, si astfel nu mai putea ramane un invingator. Apar alte problme alte certuri certuri. Cauza? Ea isi pierduse increderea in oameni inca dinaintea momentului de al intalni. Increderea nu se cere, se obtine. Era obligatia lui, era vina lui ca ea n-a reusit sa aiba incredere in el. In alte povesti de dragoste similare, cand unul nu avea incredere in nimic, celalat reusea sa i-o castige. Cine spune ca toate povestile de dragoste sunt la fel, greseste. De data asta nu s-a intamplat asa. Si de aceea nu exista finalul fericit, si doar despartirea. Pe nici unul nu-i bucura finalul, durerea este in inimile amandorura. Amandoi regreta. Va intrebati de ce el nu face ceva? Raspunsul este ca nu mai este invingatorul de la inceputul povesti, ci invinsul care este prea las sa mai lupte, este slabit de vointa, de stabilitate. Nu mai este puternic. A lasat in urma tot. Toate planurile. Iubirea este premiul invingatorului, iar invinsul are sa o piarda. El isi dorea sa lupte. Ar incerca sa lupte contra retinerilor lui, dar este o lupta prea dificila. Este ca dintr-un joc PC, avatarul a murit si acum o i-a de la inceput, cu nivelul 1. El ar fi trebuit sa o convinga ca el nu este nici acela, nici restul, ci doar el. Ce o iubeste... El chiar nu stia exact cat de mult se gandeste la el, nici de semnul asteptat, nici de ochii lui, imbratisarile, pupicii... Chiar nu putea stii, dar stia cu siguranta cat de mult inseamna ea pentru el, cat de mult regreta, cat dor ii era de ea, de imbratisarii, de sarutari.... Cat de mult isi doreste sa o vada, si sa o faca fericita. SI-ar dori ca ea sa nu se chinuie sa il uite. Dar se simte nepunticios. Nu stia ce ar trebui sa faca, nu vroia sao raneasca, nu mai vroia sa se certe cu ea. Se gandeste la toate astea si si-ar dori sa lupte. Ar mai cere inca o sansa. Oare ar primi-o? Si da, probabil ar primio! Dar ar stii ce sa faca? Ar putea sa faca ceva? Vointa si putere ar fi gasit! Dar ce sa faca? Era confuz. Nu are nici o idee. Stie un singur lucru, cert! O iubeste! Aceasta este povestea unui invingator, care ajunge un invins. Aceasta este povestea celui care a castigat prin lupta si a pierdut prin lasitate. Daca soarele rasare, nu inseamna ca nu va mai apune niciodata. Daca o furtuna se incheie cu razele soarelui, nu inseamna ca nu va mai veni alta. Daca suntem invingatori, nu vom ramane asa, fara lupta. Trebuie sa luptam pentru ce este al nostru, pentru ce ne dorm, pentru ce iubim. Sa luptam ce cei din jur, sa luptam cu noi. Oricare ar fi riscurile si greutatile. Chiar daca lucrurile nu sunt asa cum ne dorim. Trebuie sa luptam. Nu trebuie sa renuntam, nu...