rd 12">

Inca se lupta intre constiinta si inconstienta. Simte treptat lumina care ii bate in pleoape inca inchise. Corpul ii este obosit, iar din rani inca mai curg siroaie de sange cald. Nu se poate ridica si nici macar sa deschida ochii. Este slabit si confuz. Este golit de amintiri, scopuri si sentimente. Fiecare senzatie pe care o are pare a fi complet noua. Lupta pentru a ajunge la realitate i se pare dificila si inutila. Ar vrea sa isi continue drumul spre linistea intunericului vid, spre care este atras. O alta forta, insa, ii da puterea de a lupta contra curentului. Nu stie ce este, ii simte numai puterea care ii invadeaza sufletul. Are de ales, ori se lasa purtat spre intuneric, ori foloseste aceasta forta ca sa atinga lumina. Ar vrea totus sa se lase purtat de suflu, insa il inebuneste sursa puteri. Se simte strans legat de ea. Are nevoie de un indiciu, astfel ca se hotaraste sa ramana pe loc pana in momentul ce-si va putea raspunde unor intrebari.

A trecut mult timp de cand este in cautara raspunsurilor. Singurul lucru care s-a schimbat, fiind doar puterea fluxului care devine mai amplu, tragandul spre intuneric. Tema de a lua o decizie gresita il impinge spre a lupta si apropia de lumina. Astfel incepe sa simta noi senzatii. Caldura unui corp care ii tine capul la piept. O piatra rece pe care ii este asezat corpul plin de rani. Un miros de aer inchis, prin care patrunde o rafala fina de fum. Se aude un murmur de voci speriate si din cand in cand cate-o bubuitura opreste murmurul si face sa vibreze piatra rece pe care este asezat. Foarte aproape de el se aude o voce cunoscuta care striga ceva printre plansetul pe care nu-l sezizase pana atunci:

―Oratio! Oratio…

“Acesta este un nume! Este numele meu, Oratio.” Acesta este stimulul de care avea nevoie. Amintirile incepeau sa curga. Isi aduce aminte de cine este, un carturar si poet stralucit. Iar vocea care s-a auzit apartine iubitei sale. Nu este nevoie de mai mult, trebuie sa se intoarca la constienta, spre lumina.

Isi aduna toata puterea pe care nu o cunostea pana acum, vrand sa lupte contra fluxului, dar se opreste . Isi aduce aminte de incidentul din padure. Iubita sa era o iela, si el afla asa tarziu. Isi aminteste de comandant, de rege si de mirosul de fum pe care il simte. Teama il invaluie din nou, de aceasta data contra lumini.

“Tu nu estu un las, Oratio…” Si-a spus. Isi repeta iar si iar pana prinse curajul de a alege calea mai grea. De a amana moartea si de a se trezit in plin razboi.

In acel loc dintre moarte si viata, el insusi devine o luminita incarcata cu atat energie cat sa invinga orice flux care l-ar putea atrage spre moarte. El insusi devine viata, ce a fost odata. In timp ce se indreapta spre realitate, striga in acel spatiu care ia devenit prieten: “Stiu acum, ca intr-o zi voi ajunge aici slabit. Atunci ma vei putea atrage la tine, insa nu se va intampla astazi, mai am multe de facut. ”

Odata absorbit de lumina, revine in corpul sau inca slabit si chinuit de rani adanci. Spuse surazator fata de Victoria sa:

―Sunt acasa!

―Te-ai trezit? Esti bine? Multumesc lui…

―Ce s-a intamplat?

Oratio se bucura de faptul ca ii putea auzi vocea iubitei sale, dar simtea o pofta nebuna de a se implica in acest razboi. Nu stia sigur ce se intampla, insa are o viata inainte. Vrea sa traiasca o viata frumoasa impreuna cu cea care ii tine capul la pieptul sau cu atat delicatete. Pentru asta este nevoie sa lupte, lucru invatat de la moartea insasi. Iubirea ei i-a dat puterea de a se intoarce la viata. Acum are sa o apere cu ambele maini, are sa depaseasca orice obstacol.

Raspunsul tot amana sa vina, insa toate gandurile sale ii incinge sangele, corpul sau isi recapata incetul cu incetul vitalitatea. Deschide ochii, se afla intr-o celula impreuna cu iubita sa si alte doua femei pe care le cunostea ca prietene bune cu iubita sa si pe care le vazuse si in padure in timpul dansului:

―Iartama-ma ca nu ti-am spus de faptul ca sunt o iela. Mi-a fost tema ca vei crede ce spun ceilalti, ca apoi ma vei parasi si le vei spune si celorlalti.

―Sunt carturar! Am citit si lucruri care ii contrazic pe ceilalti. Nici acum nu imi este clar ce este o iela si ce se intampla in timpul ritualelor… Pana acum nu eram de nici o parte pentru ca nu ma interesa, acum sunt de partea voastra… Deci ce s-a intamplat?

― In timpul ritualului a aparut un mag insotit de cativa razboinici. Nu am reusit sa incheam pacea intre rege si comandant. Magul ne-a gonit. Am ramas doar noi trei, care am incercat sa te scoatem de acolo. Erai prabusit la pamant, plin de sange. Am reusit sa ne indepartam, dar ne-a prins soldati regelui.

Spuse una dintre femeile care stau sprijinite de peretele opus. Intodeauna i s-a parut a fi altfel. Mereu stapana de sine si lucida. Plus ca o mai surprinsese citindu-i cartile.

―Se pare ca regale n-a inteles ce s-a intamplat. Voi vorbi cu el.