5 ianuarie 2014

Frumusetea ghetii

           Un zid de gheta, tare, atat de rece, ridicat in forma unei catedrale impunatoare, dominand prin forta unor arme ascunse, a caror vointa nu are cum sa nasca din gheata, doar prin gheata. Ceea ce nu exista, oricat as cauta, este o cale de intrare. O inchisoare creata in a proteja si a sigila adevaratul sine. Ce n-as da, pentru al privi, al atinge, al cunoaste.
            Flori de gheata maiestruase, cu radaci adanci in interior, pulseaza zidului mai multa rezistenta. Orb am fost, de nestiinta am avut parte. Si inca am in descoperirea si in recunoasterea acestor gardieni incoruptibili cu nenumarate petale late.
            Astfel, prima floare recunoscuta, al carei frig imi inundase propia minte, trezind amintiri prea vechi pentru a le mai intelege si prea noi pentru a le recunoaste inspirand o senzatie similara cu acel flux rece, ce poarta insemnul lipsei poftei de viata. Cu siguranta, gandesc, acolo, unde nu pot ajunge, exista un foc atat de puternic incat arde insasi carcasa sufletului, ascuns cu un excelent devotament. Trebuia sa fac macar o gaura, astfel, macar vocea mea sa ajunga la tine, adormita in acel infern al exeselor, foc si gheata. Pumnii mei lovira gheta, cioburi fine sareau, iar eu oboseam, de parca ar fi contat. Incet, aflam ca peretle este mai tare, mai gros de cat as fi crezut, mult prea abil ridicat.
            Gaura a devenit incet o oglinda cu doua fete. Ma priveam pe mine si pe tine in acelasi strat zimtat de gheta. Lucruri par a se suprapune, sansa mea de a fi inteles, de a fi salvat. Am urlat, incercad sa-ti interup somnul, mesajul meu sa incolteasca dincolo de zid. N-am apucat, o alta floare cu radaci groase in zid, acopera gaura prizandu-mi mainile. Cad in genunchi, ingrozit. Arma cea mai sadica, neputand sa-i rezist, indiferenta.
            Unii ar plati oricat in a se plimba in jurul acestei catredale, in a avea senzatia de propietate. Acelasi admiratie am si eu, dar nu si ochii sunt la fel. La ce ei renunta, eu vreau cu adoare, adevarata frumusete nu se vede cu ochiul fizic. Chiar de este restransa intr-un colt, va fi cu siguranta eliberata.

            Sterge tu ce este gresit in tot ce am scris, eu n-as putea. 

Un comentariu:

  1. Unii ar plati oricat in a se plimba in jurul acestei catredale, in a avea senzatia de propietate.
    adevarata frumusete nu se vede cu ochiul fizic. ce as putea spune altceva...trait total...felicitari.

    RăspundețiȘtergere