Pentru un vis

Tot ce pot sa spun, este faptul ca era o zi insorita. Nu imi mai aduc aminte toate detaliile. Era ca un vis frumos, ascuns dupa voalul ceti, ceea ce il face special si de neinlocuit. Ceea ce am sa va spun, sunt singurele lucruri pe care le-am retinut inca de la inceput, insa nu am uitat nimic, oricat de mult m-am schimbat. Pentru ca am purtat ura, apoi am iubitm mi-am purtat mie insumi ura, pentru ca apoi sa inteleg si sa merg mai departe.
Primul lucru pe care mi-l amintesc... arsura soarelui prin geamul de la capatul tranvaiului. Apoi si transpiratia calda car ma inabusea. Poate din cauza calduri sau poate din cauza agitatiei si presiuni la care eram supus de cursa contra timp nealeasa. Trebuia sa ajung in inima orasului cat mai repede.
Doar atunci cand am ajuns aproape de ultima statie, am observat ceea ce trebuia sa fi observat mult mai inainte. Un cordon urias de oameni intins in lungul a mai multorstatii, apoi urca pe dealul mitropoliei. Nu stiu cu ce ocazie, nu era nici o sarbatoare, si oricum nu stiusem de asta, pentru ca fusesem atat de neinspirat incat sa stabilesc intalnirea langa deal, printre toti acei oameni plictisiti si nervosi.
Cum mai exact, nu-mi aduc aminte. Dar stiam deja unde o gasesc. Atunci cand tranvaiul a intors, am recunoscuto. Defapt le-am recunoscut pe ea si prietena ei. Stiu ca purta o geaca rosie, avea un par saten. Cam atat am putut s aobserv in acel moment. Cat despre prietena ei... era inalta si avea un par brunet cret., lucruri pe care le-am observat defapt ulterior. In acel moment ochii imi erau furati doar de ea. Poate ar trebui sa-i dau un nume. Lucry ar fi minunat.
Atunci cand am coborat din tranvai imi simteam inima cum bate puternic in piept. Eram emotionat, imi era teama sau nerabdator? Defapt erau toate trei, intr-o combinatie care ma ducea intr-o stare de extaz. Acel sentiment... este atat de ciudat, desi nu eram eu insumi, imi placea.
Am ajuns langa ele. Soarele raspandea razele lui peste tot, iar eu nu stiam ce sa fac. Pentru un moment m-as fi multumit sa stau nemiscat, fara sa spuna careva ceva. Astfel privind-p in liniste, admirandu-i frumusetea si acel zambet delicat care imi facea inima sa bata si mai tare. Dar lucrurile nu puteau sta asa. Ce n-as da sa fiu un supererou sau un geniu malefic, nu conteaza ce, doar ca sa pot oprii timpul loc, pentru toti ceilalti, mai putin pentru mine. Oare de ce n-a fost posibil? Desi imi pot imagina in multe feluri,lucrurile s-au petrecut cu o oarecare picatura de ciudatenie. Le-am salutat pe cele doua, am facut ceva conversatie stupida, nu stiu daca am parut agitat, dar fara sa vreau m-am comportat urat cu prietena ei, ii aratasem intr-un mod neplacut ca nu mai era bine venita. Pot spune ca ma temam sa ne insoteasca, desi nu fusese vorba de asta inca de la inceput.
Ceea ce a fost ciudat insa, defaapt doua lucruri. Atunci cand m-am apropiat de Lucry, a exlamat cu ton de uimire „wow, ce inalt esti”. Lucru care m-a facut sa ma simt stanjenit. Al doilea lucru lucru s-a petrecut la despartirea de prietena ei. Ma luat de mana,fapt care ma surpins destul de mult si care ma enervat intr-o anumita masura. Imi imaginasem acest moment toata noaptea, si totus se petrecuse atat de subtil.
Ne-am indreptat spre parc, tinandu-ne de mana. Inca imi mai amintesc aceea mana delicata si calda care producea extaz in sufletul meu. NU am mai vorbit nimic. Nu inteleg care era cauza, desi inima imi spune ca nu era cazul unor cuvinte, cand insasi doua inima isi vorbesc uneia celeilalte.